Abia scapat de cele doua mari probleme ca, s-a ivit o noua provocare.
Ce ti-e si cu spiritul de observatie .
In tramvaiul 30, care mergea din Balta Alba spre centru am observant ca, intr-un vagon, lipsea o bucata de bara, de sprijin iar de acea bara noi ar fi trebuit sa ne tineam ca nu cumva sa cadem cand tovarasul vatman incetinea si punea frana. Asa ca am inceput sa creez scenarii pentru a da o utilitate acelei bara lipsa, iar intr-o zi am descoperit la ce-I buna bara lipsa.
Intr-o joi, spre norocul meu – si ghinionul altuia – cand mergeam la concert impreuna cu 2 amici, am nimerit exact in vagonul ce beneficia de acea bara lipsa. Atunci ne-am hotarat ca toti trei sa stam cu mana ridicata, mimand a ne tine de acea bara imaginara. Timp de cateva minute nu s-a intampalt nimic dar intr-un final, un tovaras preocupat si cu ochii atintiti in ziar (da si in acea periaoda lumea statea cu capul intre urechi si citea ziarul ) a decis sa se tina si el de bara imaginara. Si s-a si sprijinit temeinic de ea ,cu mana dreapta,cam o secunda apoi a aterizeze in bratele doamnei ce statea pe scaun linistita, gandindu-se ca nu o paste nici un pericol . Pericolul a venit peste ea gramada. Au urmat urlete si cuvinte marcate cu &$$^#%* iar noi toti trei am coborat din tramvai in pas alergator ca sa nu riscam sa fim facuti afis de cititorul de ziare. Am ramas in statie razand si asteptand sa treaca pericolul. In scurt timp urma sa ne continuam drumul spre portile raiului si ale casei de culture unde avea loc concertul.
Si iata –ne la portile Raiului, unde m-am intalnit cu Andreea, o colega de facultate si o bomboana de fata, care m-a intrebat daca nu cumva l-am vazut pe Enescu. Fiind anul doi de facultate, nu imi cunosteam noii colegi din an. I-am raspuns ca il stiu doar pe George Enescu, dar……e mort .
A incremenit. S-a albit la fata instant si m-a intrebat cum si cand a murit, deoarce el si fratele lui au fost amandoi la cursuri si trebuia sa-i intalneasca la concert. Am continuat sa sustin ca George este decedat iar fata a avut un soc cand ,dupa 2-3 minute,a aparut acel Enescu viu si nevatamat. Doar atunci am aflat de existent celor doi frati gemeni la mine in an si culmea, pe unul il chema chiar George Enescu. Asa am avut placerea si onoarea sa-l cunosc pe George Enescu ,colegul meu .Nu era el tocmai rocker si a venit la concert ca insotitor al stimatei mele colege. Asa ca Andreea a putut sa-si revina ,sa-mi spuna ca-s un mare bou si …….sa renunte la concert ,.M-a durut exact in clanta usii ! Putini dintre colegii mei erau amatori de asemenea concerte asa ca tot prietenii, de cartier au fost nadejdea la frecventarea Raiului numit concertele Iris!